Malul lacului, 08.08.2010
E târziu, dragul meu, trebuie să plec... Îți las ție cortul amintirii să te adăpostești în el, în nopțile reci când cerul nu va fi acoperit de stele care să-ți amintească de mine.
Poate ne vom întâlni la toamnă când tăcerea ce stă între noi nu va durea atât de tare... Vor fi frunze atunci, doar frunze care ne vor îmbrăca ușor... Iar tu vei fi noul Adam și eu noua Evă... Vom fi în lumea noastră purtând haina inocenței perfecte. Vom fi noi doi sub mii de frunze...
Acum e prea târziu căci am plecat. Dar îți voi scrie. Adio, dragul meu necunoscut!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...