sâmbătă, 31 iulie 2010

Zâmbește sublim :D

Trecutul...
E doar începutul.
Era o zi de vară
Într-o senină seară.

Copil erai
Oamenii iubeai
Părinți ascultai
Dragoste primeai.

Dar ai crescut
Școala a-nceput
Timp liber voiai
După libertate tânjeai.

Și timpu-a trecut
Prima dragoste a apărut
Iubirea dădeai
Daru-i primeai.

Era cer senin
Zâmbet sublim
Căldura era
Și vă bucura.

Erați voi doi,
Mereu amândoi,
Dar apăreau nori
Zid între voi.

Reacții percepute
Și acțiuni combătute,
Zâmbete triste,
Sentimente stinse.

Amintiri strivind,
Dorințe-năbușind
Mereu fugind
De tine iubind.

Liniște nu aflai,
Iubirea-i pierdeai.
Dar ai finalizat
Ce era demult terminat.

Acum tu stai trist
Puțin pesimist
Și sper că-ntr-o zi
Ea va veni.

Pare-un blestem
Suferind pe-al iubirii lemn.
Este-o răscruce
Spre ea te va duce.

Și te  va iubi
Cum tu ți-ai dori
Totul perfect va fi
Când dragostea vei simți.

Trebuie doar să aștepți
Și-n ea să te-ncrezi
Că va apărea
Și viața-ți va colora.

Nu ceda acum
Când ea e pe drum.
Mai este puțin!
Zâmbește sublim!

Încrede-te-n Cer
Iubește sincer
Aprins de dorințe
Sentimentele cântă-ți.

Primește-o pe ea
În inima ta
Las-o să intre
Să-ți sărute visul cuminte!

Copil :)

Vreau să fiu mereu un kid
Plătind pentru asta zâmbind
Iubind curat
Ca un fluture înaripat
Metamorfozat
Schimbat
Din interior vine asta, ai uitat?

Și trăiesc
Și cresc
Copil fiind
Mereu înainte privind
Descoperind
Cântând
Versuri compunând
Și pun pe foaie
Petale de floare
Amintindu-ți mereu
Ce copil dulce sunt eu.

vineri, 30 iulie 2010

Străin

Sufletul mi-e gol...
Iar tu îmi ești străin din nou

Ca un dureros ecou...
Mereu, mereu și din nou.


Te lovești puternic din mers
De-al sentimentelor sens.

Nebun alerg fără să m-opresc
Dar vin la tine să mă odihnesc.


Te caut cu dor aprins
Și sper că nu te-ai stins,

Iubind curat un vis
Ce duce spre abis.


Și tot strâng în adânc,
Mereu în gând,

Într-un suflet flămând
... ceva căutând.

Mister

Ești misterul dintr-o zi de vară
... plămădit în suflet cu migală,

O rază în dar
... și-o undă în zadar,

Purtat în minte și în gând
... secrete ascunzând.

Zâmbetul e curaj
.... să-ți arăt ție cine sunt azi.

Joc vechi întors pe dos
... ținut în palme duios,

Jucat în pas de dans
... pe-al inimii vals.

Plutesc în dans
... e doar primul vals.

Și visez tot timpul, e-atât de simplu
... n-am să schimb ritmul. :)

duminică, 25 iulie 2010

Ultimul dans...

- Ce cauţi iar în gândurile mele?

- Ha, tu m-ai chemat.

- Te înșeli; de ce aș face asta?

- Știi și tu prea bine.

- Nu te-am chemat, te-am uitat și nu poți suporta asta, de asta ai venit.

- Te minți singură. Nu aș veni neinvitat.

- Tot plin de glume ai ramas. Haha.

- Recunoaște, nu-i adevăr.
 
- Adevăr nu ai fost tu, ăsta e adevăr.

- Încerci să îți impui unele lucruri, să poți uita altele. Mereu ai făcut asta.

- De parcă ai știi, de parcă ți-ar păsa.

- Niciodată nu m-ai crezut.

- Mereu nu ți-a păsat.

- Și totuși, sunt aici. Spune.

- Deci, vezi?! Nu-i negare... lasă asta, ai venit acum și mi te plimbi prin vene și ți se pare că totul e ca mai înainte.

- Poate nu-i, dar sunt aici. Îți lipsesc?

- Fii serios măcar o dată.

- Deci îți lipsesc. Nu-i negare.

- Încetează și pleacă.

- Am venit, m-ai chemat, sunt aici. Să plec fără să știu de ce m-ai chemat?!

- Tu chiar nu înțelegi că nu te-am chemat, ai venit singur, dar acum pleacă. Nu te vreau.

- Plec, dar mă voi întoarce. Ăsta e adevăr.

- Și dacă ți-aș spune, vei înceta? Te vei întoarce?

- ...

- De ce vii mereu în momentele grele, când inima mi-e goală, când nu știu ce simt?

- ...

- Taci, asta faci. Și de ți-aș spune că nu de tine mi-e dor, ca nu la tine visez, dar vii mereu pentru că numai alături de tine am atâtea amintiri de dragoste, de dor... m-ai crede?! Nu te vreau, te-am uitat, am reușit să te las chiar de mă temeam că se va întâmpla asta odată. Ai plecat, rămâi acolo. Mi-a fost dor de tine, nu ți-a păsat, te-am vrut, tu nu ai putut... Tu ai plecat iar eu te-am uitat.

- Da.

- Da?! Asta e tot ce spui?

- E adevăr, ce altceva să spun?! Fiecare pe drumul lui, cu gândurile lui, cu dorurile lui, iar eu... apropo, am plecat. Pentru totdeauna.

- Da.

- Da?! E tot ce poți să spui?

- E tot ce trebuie. Adio, străine.

- ... e adevăr.




By Sunshine :)