Astăzi am înțeles că unele lucruri nu sunt făcute ca să fie uitate
iar unele legături nu sunt făcute pentru a fi zdrobite, indiferent dacă în
unele momente ne sunt povară sau binecuvântare. De fapt, stă în puterea noastră
ca, prin credință, să le numim o binecuvântare, știind că toate lucrurile
lucrează spre binele nostru.
Călătoria în
Moldova de acum un an reprezintă doar o mică verigă din planul minunat al lui
Dumnezeu pentru viața mea. Începând de atunci am putut vedea cum lucrurile
prind contur. Încetul cu încetul. Dumnezeu îmi revela doar câte o mică bucățică
din puzzle-ul vieții mele, punându-mi la încercare credința, pentru ca acolo
unde o speranță a fost zdrobită, El să aducă o viziune și mai mare și mai
minunată. De atunci și până acum, El a adăugat unele verigi, iar pe altele le-a
îndepărtat.
Când mă gândesc la
Moldova, primul cuvânt care îmi vine în minte este: BINECUVÂNTARE! Acea
călătorie a reprezentat un nou start în ceea ce privește relația mea cu
Dumnezeu și relațiile mele cu cei din jur. Dumnezeu mi-a dăruit atunci
ochelarii Lui prin care să văd lumea și planul Său pentru mine.
Când mă gândesc la
Moldova, imediat îmi vine în minte cuvântul: PRIETENI! Antoine de Saint-Exupery
spune: „A avea un prieten nu este ceva cu care
oricine se poate lăuda.”. Și mare dreptate avea! Călătoria asta nu ar mai fi
fost la fel fără ei!
Când
mă gândesc la Moldova, îmi vine în minte cuvântul: BUCURIE! Bucuria de a vedea
bunătatea lui Dumnezeu! Bucuria de a fi împreună cu prietenii cei mai dragi!
Bucuria de a păși prin zăpada imaculată! Bucuria de a te simți viu și
fericit!...
