Mai

E luna mai, iubito,
Iar întreg trupul ți-e o grădină înflorită.

Din părul lung ți se ivesc sânii,
Ciorchini albi rupți din salcâmi.

Gemete mute îşi iau avântul
De pe brațele tale răstignind pământul.

Nu tăcea. Înalță-ți țipetele    
Spre bucuria celor îngropați în morminte.

Pe bolta spatelui tău
Răsar alături într-o sărutare sfântă Soare şi Lună.

Bujori albi şi roşii îți zdrobesc trupul,
Sânge şi vin amestecat într-o cupă...

Ți-e trupul o grădină înflorită
Închinată gurii mele.

A mea eşti, iubito!   
Iar eu, un nebun.
Mă-mbăt cu miere...

Legă-mă

Țintuieşte-mă de pământ, cu fața spre stele,
Să-mi fie ele suspin, geamăt şi bici de nuiele.
Cu păru-mi mă leagă ca-n lanțuri
De munți, de pietre şi arbori.

Rugăciunea de dimineață

E rugăciunea de dimineață, iubite,
Când trupuri lipite
În țipete zidite
Se înalță preț de câteva clipe
În gemete sfinte.
În liniştea dimineții reci
Să străbată fierbinte
Parfumul iubirii noastre
Şi cântarea trupurilor noastre obosite.

Vino, iubite, să ne rugăm cu foc,
Să ne mistuim în flăcări
Ca o jertfă de plăcut miros.

Cuvinte.

Cuvinte. Neputincioase cuvinte
Ce încuiați între consoane
Scarşnite şi înghesuite între dinți viața
Şi eliberați într-un țipăt orgasmic
Ascuțite vocale.
Cuvinte. Neputincioase cuvinte
Rostite, muşcate şi zdrobite,
Sfărmate în grabă,
Mereu prea repede şi întotdeauna
Prea tarziu.
Cuvinte. Neputincioase cuvinte
Nevrednice de a fi rostite
Înainte de a fi trăite
Preț de o clipă
Veşnică ca o bătaie de aripă.
Cuvinte. Neputincioase cuvinte
Incapabile să mute munții,
Să înfrumusețeze sluții,
Să vindece muții.
Cuvinte. O, voi, neputincioase cuvinte...

Redați-mi iubirea,
Culoarea, trăirea.
Şi iertați.mi îndrăznirea.