Mai

E luna mai, iubito,
Iar întreg trupul ți-e o grădină înflorită.

Din părul lung ți se ivesc sânii,
Ciorchini albi rupți din salcâmi.

Gemete mute îşi iau avântul
De pe brațele tale răstignind pământul.

Nu tăcea. Înalță-ți țipetele    
Spre bucuria celor îngropați în morminte.

Pe bolta spatelui tău
Răsar alături într-o sărutare sfântă Soare şi Lună.

Bujori albi şi roşii îți zdrobesc trupul,
Sânge şi vin amestecat într-o cupă...

Ți-e trupul o grădină înflorită
Închinată gurii mele.

A mea eşti, iubito!   
Iar eu, un nebun.
Mă-mbăt cu miere...