Ultimul dans...

- Ce cauţi iar în gândurile mele?

- Ha, tu m-ai chemat.

- Te înșeli; de ce aș face asta?

- Știi și tu prea bine.

- Nu te-am chemat, te-am uitat și nu poți suporta asta, de asta ai venit.

- Te minți singură. Nu aș veni neinvitat.

- Tot plin de glume ai ramas. Haha.

- Recunoaște, nu-i adevăr.
 
- Adevăr nu ai fost tu, ăsta e adevăr.

- Încerci să îți impui unele lucruri, să poți uita altele. Mereu ai făcut asta.

- De parcă ai știi, de parcă ți-ar păsa.

- Niciodată nu m-ai crezut.

- Mereu nu ți-a păsat.

- Și totuși, sunt aici. Spune.

- Deci, vezi?! Nu-i negare... lasă asta, ai venit acum și mi te plimbi prin vene și ți se pare că totul e ca mai înainte.

- Poate nu-i, dar sunt aici. Îți lipsesc?

- Fii serios măcar o dată.

- Deci îți lipsesc. Nu-i negare.

- Încetează și pleacă.

- Am venit, m-ai chemat, sunt aici. Să plec fără să știu de ce m-ai chemat?!

- Tu chiar nu înțelegi că nu te-am chemat, ai venit singur, dar acum pleacă. Nu te vreau.

- Plec, dar mă voi întoarce. Ăsta e adevăr.

- Și dacă ți-aș spune, vei înceta? Te vei întoarce?

- ...

- De ce vii mereu în momentele grele, când inima mi-e goală, când nu știu ce simt?

- ...

- Taci, asta faci. Și de ți-aș spune că nu de tine mi-e dor, ca nu la tine visez, dar vii mereu pentru că numai alături de tine am atâtea amintiri de dragoste, de dor... m-ai crede?! Nu te vreau, te-am uitat, am reușit să te las chiar de mă temeam că se va întâmpla asta odată. Ai plecat, rămâi acolo. Mi-a fost dor de tine, nu ți-a păsat, te-am vrut, tu nu ai putut... Tu ai plecat iar eu te-am uitat.

- Da.

- Da?! Asta e tot ce spui?

- E adevăr, ce altceva să spun?! Fiecare pe drumul lui, cu gândurile lui, cu dorurile lui, iar eu... apropo, am plecat. Pentru totdeauna.

- Da.

- Da?! E tot ce poți să spui?

- E tot ce trebuie. Adio, străine.

- ... e adevăr.

By Sunshine :)