Ah, dragul meu, ți-aș spune că azi mă simt singură. Dar nu știu cum ar trebui să-ți spun asta și nici în ce context. Dar iată că împrejurarea e doar un fir verde de iarbă și o bucată de hârtie iar tonul este imposibil de reprodus în scris.
Așa că am să-ți spun simplu și abia șoptit: mi-e dor de tine și te doresc în neștire... Îți caut parfumul în bătaia suavă a vântului iar privirea o caut în albastrul cerului senin și-n apa limpede de izvor. Ți-aș făuri iar un chip din norii pufoși de iulie târziu sau din mirosul dulce de frăguțe, dar nu are nici un rost pentru că vei reuși mereu să mă surprinzi cu o îmbrățișare și raze de soare în amurg.
Da, te-am căutat și astăzi și nu te-am găsit. Tocmai când aveam atâta nevoie de tine... Unde ești și de ce iți ia atâta timp să ajungi? Știu, îmi vei spune că încă nu e timpul potrivit, că nu am crescut îndeajuns și că trebuie să mai aștept puțin. Și da, ai dreptate. Dar până ai să vii, trimite-mi o margaretă de un alb pur în drum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...