Rămâi visul meu
Chiar dacă să aștept e greu
Promit să te caut mereu
Să te construiesc din cioburile sufletului meu.
Lasă-mă să mai sper încă o seară
Căci iată în suflet se adună frunze, deja e toamnă...
Și-a mai trecut o vară,
Când speram să te privesc măcar o seară
Dar nu ai apărut iar eu m-am pierdut
Între agonie și derută
Iar azi mi-e lacrima prea mută.
De negrăit durere se-așterne în tăcere
Pe aripi de dor ca o vioară sufletul îmi geme
E pustiu, e frig și vântul bate
În jurul meu se-aud numai șoapte
Spune-mi într-un târziu, într-un amurg stacojiu:
„Mai așteaptă puțin și am să viu!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...