Refuz

Refuz să fiu un om simplu
Și să visez tot timpul
La o iubire pierdută, stropită de lacrimi când plângi
Sortită pieirii precum talazul care se lovește de stânci.
Refuz să privesc în urmă
Asta după doi ani când am stat în umbră
Și m-am zbătut, am luptat
Speranța s-o înmulțesc cu doi am încercat.
Dar el zicea: "Să nu speri,
Învață să trăiești mizer!
Renunță la visele tale și ia-le pe-ale mele
Chiar dacă n-o sa-ți țină de cald în nopțile grele!"
Dar n-am renunțat
Și am sperat
Că e îndejuns faptul că eu m-am schimbat.
Dar realul trebuie acceptat.
Corabia s-a scufundat.

Refuz sa fiu un om simplu
Dar sunt și eu în lupta permanentă cu timpul.
Zâmbesc, visez ca și copilul curat
Ce pe aripile dragostei are sufletul purtat.
Nu sunt dispusă sa fac compromisul
Prin praful lumii să îmi târăsc visul.
Și mă revolt, sufăr, plâng, suspin
Dar în fața vieții capul nu-l înclin.
Visul meu e zbor de înger curat
Ce pe tabla vieții va da greutății șah mat.
Dar nu renunț și cu curaj voi dărâma munți
Așa că te îndemn să nu uiți
De unde ai plecat și pe ce drum ai apucat.

Și poate te crezi un om simplu
Dar vreau sa-mi ințelegi motivul
Pentru care eu merg înainte.
Indiferent care ți-e dorința fierbinte
Viata e un tren ce nu trece de două ori prin aceeași gară
Oricare ți-ar fi regretul dintr-o seară de vară.
Inima ți-e închisă deși dorința e-aprinsă
Dar nu uita că speranța în tine există!
Privește-te bine în oglindă
Și nu lăsa visul să se stingă!
Reevaluează-te stând cu tine față în față
Meșterește-ți rima ca pe-o zână frumoasă
Și las-o inimii să vorbească
Despre tristețea ce-apasă
Sau despre viața nefastă ce te-a prins ca într-o plasă.