Vreau...Vreau să-ți vorbesc. Nu... Nu te speria. Nu te ascunde din nou... Abia te-am găsit. Nici nu mă voi uita la tine; am înțeles că nu vrei să-ți văd durerea. Lasă-mă doar... să-ți fiu aproape. Îmi ajunge să știu că ești aici, că mă auzi și-mi înțelegi cuvintele...
Vreau să-ți vorbesc despre ținutul ascuns sub noianul copleșitor de zăpadă. Vreau să-ți vorbesc despre locul unde lacrimile sunt de fapt joc de fluturi translucizi iar zâmbetele sunt flori curate de liliac. Vreau să-ți vorbesc despre speranța care crește pe câmpurile înverzite și despre inocența petalelor de crin. Vreau să-ți vorbesc despre răcoare pădurilor și zumzetele albinelor ce-adună polenul florilor de cicoare. Vreau să-ți vorbesc despre lacul cu nuferi ascuns de stufărișul des și despre lebedele ce plutesc lin pe suprafața lucie a apei. Vreau să-ți vorbesc despre cerul albastru, despre norii pufoși și despre porumbeii ce zboară liberi. Vreau să-ți vorbesc despre dragostea ascunsă într-o floare roșie de mac și curcubeul ce apare pe cer după ploaie...
Vreau să-ți vorbesc despre un ținut... ținutul sufletului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...