- Nu-mi zi... Plângi din nou, ha?!
- ...
- Hmmm... Să înțeleg deci că e vorba despre aceeași poveste.
- ...
- Probabil că acum stai și te întrebi unde anume ai greșit și de ce te-ai întors din nou în același punct din care ai plecat. Ei bine, îți voi spune eu... Ai crezut în cel mai idealizat sentiment al omenirii: dragostea! Și-ai crezut cu toată inima ta. Ba chiar și rațiunea părea să o urmeze pe-acest drum al rătăcirii.
- Rătăcire?!... Tu auzi ce tot vorbești?!... Rătăcire e viața ta lipsită de dragoste! Fără cineva pe care să-l aștepți și-apoi când vine să-l iubești dăruindu-i tot ce ești!
- Și nu-mi spune că tu chiar ai crezut că l-ai întâlnit!?
- Dacă asta mi-e singura greșeală, atunci sunt vinovată! Iar pentru asta nimeni nu a găsit altă pedeapsă mai cruntă decât... tăcerea! Îmi accept crucea și-mi voi ispăși cu bucurie pedeapsa pentru că mă fac vinovată! Vinovată de dragoste!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...