Dialog (2)

- Vreau adevărul! Astăzi! (ton rece, aproape iritat)

- Ziarul, draga mea?!... Știam eu! (zâmbind malițios) E pe măsuța de cafea; l-am luat dimineața când am făcut piața. (ton ipocrit)

- Ha! N-o fă pe-a naivul! Știi bine că nu vorbeam despre ziare sau publicații. (pauză) Vreau adevărul!.. (ton glacial, pronunție apăsată)

- Ah, asta era deci! (o sprânceană ușor ridicată) Se spune că doare... (din nou, un zâmbet fals)

- Nu-mi spune asta. Nu mă convingi. Știi bine. (ton imparțial) Vreau să-l țin în mână, să-l privesc, să-l simt, să-l înțeleg... (gesticulând cu pathos) Nu vreau cuvinte goale sau vorbe frumos meșteșugite. Vreau primul gând ce ți-a trecut prin minte, motivul pentru care te-ai aruncat cu capul înainte și fapta ce ne-a semnat... condamnarea la moarte!

- Adevărul, draga mea, este că ceea ce-ți dorești tu... (șovăielnic) e-atât de dur și-ascuțit... Ți-ai putea chiar tăia mâinile în el. Și nu pot uita că... într-un final, nu ești mai mult decât un vas slab.

- Ha! (ton revoltat) Oare să fiu eu prea slabă să-l suport sau tu prea laș să-l recunoști și să ți-l asumi?!... Și-apoi... Adevărul nu distruge. Adevărul... eliberează!

Dialog (1)

- Ce-ți dorești cel mai mult acum?

- Adevărul.

- Atât?!

- Da.

Hai acasă!

Scarlett: Tara! Home. I'll go home. And I'll think of some way to get him back. After all... tomorrow is another day. (Gone with the wind)

... high time for me to go home too. :)

E timpul să mă adun. Să-mi culeg sufletul. Bucată cu bucată. E timpul să-mi iau jucăriile și să mă duc acasă. Să redescopăr. Să fac un plan. Să reconstruiesc. Să-mi reinventez lumea. S-ar putea să mă împiedic. Să mă poticnesc. S-ar putea să am nevoie de tine. Să-mi amintești cum sunt. Să-mi amintești că nu trebuie să disper. Să-mi amintești să nu uit să cred în absolut. Să-mi amintești cum să-mi înalț sufletul pe aripile vântului. E timpul să merg acasă!

Doi nebuni

Suntem doi nebuni. Iar nebunii fac lucruri nebunești.

Unul din noi sare chiar acum în gol sperând că va atinge cea mai mare adâncime de până acum. Iar celălalt se chinuie să iasă de acolo. Unul dintre noi doi este prins într-o furtună pe mare pe când celălalt îl așteaptă pe primul pe fundul oceanului. Unul din noi stă închis într-un bloc de gheață pe când celălalt se topește la soare. Când unul pare să cadă, celălalt se ridică să-l prindă. Când unul din noi nu mai vede drumul, celălalt își deschide mai larg ochii. Unul din noi râde pe când celălalt plânge de bucurie. Unul dintr noi alege să meargă spre Nord iar celălalt spre Sud, știind că ne vom întâlni fără dar și poate la Ecuator.

Noi doi suntem doi nebuni. Mereu desincronizați dar aflați într-o armonie perfectă.

Vinovată de dragoste

- Nu-mi zi... Plângi din nou, ha?!

- ...

- Hmmm... Să înțeleg deci că e vorba despre aceeași poveste.

- ...

- Probabil că acum stai și te întrebi unde anume ai greșit  și de ce te-ai întors din nou în același punct din care ai plecat. Ei bine, îți voi spune eu... Ai crezut în cel mai idealizat sentiment al omenirii: dragostea! Și-ai crezut cu toată inima ta. Ba chiar și rațiunea părea să o urmeze pe-acest drum al rătăcirii.

- Rătăcire?!... Tu auzi ce tot vorbești?!... Rătăcire e viața ta lipsită de dragoste! Fără cineva pe care să-l  aștepți și-apoi când vine să-l iubești dăruindu-i tot ce ești!

- Și nu-mi spune că tu chiar ai crezut că l-ai întâlnit!?

- Dacă asta mi-e singura greșeală, atunci sunt vinovată! Iar pentru asta nimeni nu a găsit altă pedeapsă mai cruntă decât... tăcerea! Îmi accept crucea și-mi voi ispăși cu bucurie pedeapsa pentru că mă fac vinovată! Vinovată de dragoste!...

Jurnal de călătorie (3)

După 7 ore petrecute pe drumuri, după 15 km străbătuți pe jos, după multă apă dată pe gât... Iată-mă la sfârșitul unei zile pline, pline, plineeeeee! Ca de fiecare dată, Aradul îmi oferă ce are mai bun... Mult soare, multă frumusețe, mult cer senin, multă dragoste, multă energie și-aș putea continua tot așa fără să obosesc, fără să mă opresc...

Arhitectura datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea m-a lăsat și de data asta fără cuvinte... Mureșul m-a îmbătat cu susurul blând al apei... Oamenii m-au copleșit cu amabilitatea, deschiderea și dragostea lor... Fără îndoială, Aradul e locul perfect pentru mers în ospeție! Tuși mi-a pregătit azi cel mai bun suc natural pe care l-am băut vreodată iar langoșii cu brânză mi-au potolit foamea. Totuși, înghețata de zmeură mi-a răcorit ziua...  

Și-ar crede toți că nu-mi lipsește nimic, nici prietenii de departe, nici sărutul pe frunte al mamei sau îmbrățișarea tatălui. Și poate că chiar așa ar fi dacă ai fi aici cu mine...

Vreau să-ți vorbesc...

Vreau...Vreau să-ți vorbesc. Nu... Nu te speria. Nu te ascunde din nou... Abia te-am găsit. Nici nu mă voi uita la tine; am înțeles că nu vrei să-ți văd durerea. Lasă-mă doar... să-ți fiu aproape. Îmi ajunge să știu că ești aici, că mă auzi și-mi înțelegi cuvintele...

Vreau să-ți vorbesc despre ținutul ascuns sub noianul copleșitor de zăpadă. Vreau să-ți vorbesc despre locul unde lacrimile sunt de fapt joc de fluturi translucizi iar zâmbetele sunt flori curate de liliac. Vreau să-ți vorbesc despre speranța care crește pe câmpurile înverzite și despre inocența petalelor de crin. Vreau să-ți vorbesc despre răcoare pădurilor și zumzetele albinelor ce-adună polenul florilor de cicoare. Vreau să-ți vorbesc despre lacul cu nuferi ascuns de stufărișul des și despre lebedele ce plutesc lin pe suprafața lucie a apei. Vreau să-ți vorbesc despre cerul albastru, despre norii pufoși și despre porumbeii ce zboară liberi. Vreau să-ți vorbesc despre dragostea ascunsă într-o floare roșie de mac și curcubeul ce apare pe cer după ploaie...

Vreau să-ți vorbesc despre un ținut... ținutul sufletului meu.

Jurnal de călătorie (2)

Ghicitoare: 

Ce se întâmplă când trenul în care te afli are întârziere două ore iar tu ai planificată ziua?

Răspuns: 

Îți dă toată ziua peste cap.

Ghicitoare: 

Ce se întâmplă când ți-ai planificat să petreci timpul plimbându-te iar afară plouă?

Răspuns:

Stai în casă, privești pe geam și asculți ploaia.

Ghicitoare: 

Ce se întâmplă când nu vezi luminița de la capătul tunelului?

Răspuns:

Folosești o lanternă.

Ghicitoare:

Ce se ascunde în spatele unui zâmbet?

Răspuns:

Orice. Chiar și o lacrimă.

Așa se anunța ziua de astăzi. Plină de ghicitori aparent de nedezlegat și licori amare greu de băut. Dar nimic nu este la întâmplare. Pentru că este ceva deasupra neputinței și deznădejdii noastre. Pentru că acolo unde este întuneric, El dăruiește lumină. Și-acolo unde este nor, mereu în spatele lui vei găsi soare și-acolo unde este încercare vei descoperi binecuvântare.

Așa se face că într-o zi fără soare și în încercare am găsit o prietenă. O persoană care vorbește același limbaj al dragostei. O persoană care găsește în viață același Adăpost. O persoană care îmbrățișează Adevărul cu întreaga ființă și care gustă din plin din bunătatea Lui. O persoană care indică cu ambele brațe către cerul deschis pentru ca toți să vadă frumusețea Prințului divin.

O persoană care cu glas dulce fredonează cântecul plinătății depline... L-am cântat împreună astăzi într-o Armonie perfectă și ziditoare. Am alergat amândouă la Stânca Mântuirii noastre și ne-am plecat umil genunchii, dându-i Lui toată slava. Și astăzi, am fost instrumente în mâna Lui, folosite pentru zidirea celuilalt în credință și nădejde. Am privit amândouă în sufletul celeilalte și-am descoperit amprenta divină care ne dă menire și sens în viață. Am împărtășit împreună misterul scânteii din sufletul nostru. Și-am mulțumit pentru chemarea ce ne-a fost făcută: să fim fii ai luminii!

Astăzi, am înțeles că a fost nevoie de nori și ploaie pentru ca acestă femeie sfântă să fie pentru mine o binecuvântare în încercare. La timpul și în locul potrivit. Mulțumesc!...

Jurnal de călătorie (1)

Nu, încă n-am plecat. Deși m-aș urca chiar acum în tren. Mă împiedică bagajul încă nefăcut și biletul la cușetă cumpărat pentru ziua de mâine. Mă simt ca o pensionară... cușetă?! Încă mi-e greu să mă obișnuiesc cu ideea asta. Mă întreb ce farmec va mai avea călătoria cu trenul în condițiile astea. (Anyway... It wasn't my choice.)

Da, deci pleeeeeec!... Numai tu știi cât mi-am dorit asta și cât de necesar este să mă rup pentru câteva zile de Suceava. Să nu mă judeci prea aspru... Nu mi-e ușor să plec. Deși știu că-mi va fi bine departe de casă. Parcă rup din mine ceva cu fiecare plecare... Dar o dată ce nu  mai simt aerul Sucevei în nările mele parcă renasc, privirile îmi sunt ațintite spre viitor iar mintea țese planuri mai ceva ca un păianjen. Și poate că tocmai de așa ceva am nevoie.

Îmi clocotește sângele în vene ca un vulcan ce stă să erupă. Visul meu din totdeauna e pe cale să devină realitateee!... Eu, singură, cu o hartă și un pix colorat în mână, cu un aparat foto agățat la gât cutreierând străzile unui oraș necunoscut!... Să adun câte o amintire de pe fiecare stradă pe care calc, să privesc oamenii ce trec pe lângă mine, să-i observ și să-mi imaginez povestea lor. Numai ideea unei astfel de aventuri îmi pune sângele în mișcare ca un espresso!

Am uitat să-ți spun unde plec! Voi fi în Arad! Pentru o săptămânăăăăă!... Plecarea e abia mâine după amiază dar deja mi-am făcut planuri pentru timpul pe care îl voi petrece acolo. Voi ajunge în dimineața zilei de 3 iulie, la ora 7:14 (cel puțin așa scrie pe bilet), în gara Aradu Nou. După care voi merge acasă la tușa și unchiu pentru a lăsa bagajele și pentru a lua micul dejun. Pentru că va fi duminică, my first task va fi să merg la biserica Metanoia. Am reperat deja locația pe hartă iar la ora 10.15 voi porni spre stația de tramvai să ajung la timp pentru serviciul de la ora 11:15. Va fi un drum luuung (voi număra stațiile de tramvai până acolo să-ți pot spune apoi). Aaaaa... Îți amintești cred că ți-am spus cât de mult îmi place să merg cu tramvaiul! Foarte probabil ca după terminarea serviciului să trag repede o fugă pe malul Mureșului! Can't wait, baby!...

Planurile sunt multe și frumoase... Sper că va fi vreme bună să le voi putea pune în aplicare. Dacă va ploua, tușa are pregătită o bibliotecă întreagă care abia așteaptă să fie citită iar eu m-am înarmat de acasă cu filme. Deși nu-mi doresc nici măcar să fiu nevoită să deschis folderul de download.

Deci... Mâine plec! Plec! Plec! Plec!... Arad, get ready! Reni's coming!

 (don't own the picture)