După fix 4 luni de zile, m-am trezit făcând același lucru: mâncând bomboane de ciocolată cu jeleu de fructe, bând ceai negru îndulcit cu două lingurițe de zahăr și dorindu-mi să străbat acele câteva sute de kilometri. Exact ca și în acea zi, gândul mă poartă până la tine. Nimic neobișnuit, totuși. E o zi normală din viața mea.Întreg ritualul a devenit parte din mine iar amintirile se învârtesc constant în jurul meu și mă prind în jocul lor de-a v-ați ascunsa. Oriunde aș fugi, oriunde m-aș duce, orice aș face, amintirile mă cuprind asemenea unor brațe puternice și tandre. Și mi-e atât de dulce acest dans, încât mă las mereu purtată de valurile care mă duc tot mai departe de clipa prezentă până în ceasul trecut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...