Și te mai întreb acum: când a fost ultima dată când te-ai simțit pe deplin fericit? Să simți că ai prins aripi, că ți-e sufletul cald, deși afară încă e rece, și nimic altceva în afară de asta nu mai contează?... Hmmm... Probabil că a trecut ceva timp de când soarele nu a mai apărut pe strada ta. Și cu siguranță că dacă acum ar bate la geamul tău, nici nu l-ai observa. Ai fi prea concentrat asupra altor lucruri, poate importante, dar care nu-ți vor atinge sufletul și nici nu te vor face să surâzi pe ascuns.
Știu... Îmi vei spune că vorbesc prostii și ca visez cai verzi pe pereți. Cum adică să te facă să surâzi pe ascuns?!... Și poate că ai dreptate. Recunosc. Cred că... visez. Dar fără să-mi fac iluzii. Visez clipa când vom avea din nou sufletul ușor, liber de-atâta chin, frică și apăsare. Visez la fericirea de a vedea dragostea din ochii celuilalt și fericirea de a o primi în noi cu brațele, ochii și cu valvele inimii deschise. Avem nevoie de acel strop de iubire care să ne aducă la viață, să ne umple sufletul într-atât încât să dea pe-afară de fericire, să ne facă să sărim până la soare și de-acolo să-i aducem celuilalt o rază de soare în dar. (Chiar, când ai dăruit ultima dată un zâmbet sau o îmbrățișare celui de lângă tine?...)
Știu... Am atins un punct sensibil pentru că a trecut mult timp de când ți-era sufletul gata să dăruiască iubind. Iar acum, cuvintele ce-ți spun nu-ți par decât simple fantasme, un vis frumos sau chiar o iluzie. Și poate, nu este nimic mai frumos decât ca visul inocent al fericirii să devină realitate... Deci, ce zici? Îndrăznești să iubești? :)
...frumoase ganduri Reny....>:D<
RăspundețiȘtergereNu`ti spun nici ca vb prostii, nici ca visezi cai verzi pe pereti... nu visezi in sensul asta chiar deloc. :)
RăspundețiȘtergereToate lucrurile la care ai Meditat aici sunt de fapt lucruri usor de infaptuit, dar poate ca tocmai pentru ca sunt atat de simple incercam sa le complicam cautand zambete, iubire, fericire in abisuri inca neexplorate. De ce? Pentru ca nu ne multumim sa fim fericiti, ci vrem sa explodam de fericire intr`o singura clipa; dar vrem sa dureze explozia la nesfarsit. N`o sa reusim asa.
Lupt si eu mult cu starile astea de urcusuri si coborasuri, poate prea bruste, si incerc sa invat sa ma mentin undeva la mijloc, urcand din cand in cand. Atunci cand reusesc sa fac asta sunt fericita dar fara sa simt nevoia unei explicatii logice, stiintifice, concrete, sau orice fel de explicatie pe care o vor cei din jur. Eu n`am nevoie de o motivatie pentru a fii asa, nu acum. :)
Poate ma multumesc cu putin, dar mi`e de ajuns si atat si as fii si mai multumita daca as vedea ca si cei din jur sunt Fericiti. Zambetele sunt molipsitoare, asa ca :)
Smile :)
Reni, bine ai facut ca ti facut blog.
RăspundețiȘtergereAcuma l-am descoperit si vreau sa ma bucur de lirica ideilor tale.
Felicitari!
Gabi Clipa Baliban
Initial, trebuia sa fie doar putin mai mult decat un jurnal virtual. Dar pana la urma... uite-l! Aproape blog in toata regula. Dar mai sunt pasi de facut pana acolo.
RăspundețiȘtergereHope you will enjoy it! :)