Mereu m-am simțit împărțită între a fi fată de oraș și a fi fată de la țară. Deși dintotdeauna am locuit la oraș, dragostea mea pentru pământ indica altceva. Am stat la țară cu bunica, m-am spălat în spatele casei cu apă încălzită la soare, am strâns barabule, mi-am spălat hainele cu săpun de rufe făcut în casă, m-am scăldat în pârâu și am hrănit toate orătăniile din curte. Și multe altele... Dar după noaptea ce tocmai a trecut mi-am reconsiderat poziția. Astăzi sunt fată de oraș!...
Ce nu mi-a plăcut niciodată când a fost vorba de viața la țară, a fost rozătoare de brânză! Dintotdeauna uram sunetul scos de șoareci în miez de noapte... Noaptea asta l-am auzit din nou! Și l-am urât și mai mult! Grozav sacrilegiu să invadeze într-o manieră atât de neplăcută încăperile unei domnișoare și să-i întrerupă somnul! Imaginea simpatică a șoricelului Jerry hăituit îndeaproape de fiorosul motan Tom mi-a dispărut cu totul din minte. În consecință, orice urmă de compasiune pentru bietul animal s-a evaporat. Și-aproape că aș fi invitat o pisică în camera mea să facă ce știe ea mai bine: să vâneze!
Săptămâna trecută am fost martoră la uciderea din culpă a unui șoarec de câmp prin zdrobire cu un bocanc. Și am compătimit biata creatură ce a murit într-un mod atât de tragic. Până la urmă, ce vină avea?!... Dar astăzi i-aș acorda o diplomă viteazului meu prieten, periculos ucigaș de șoareci! Slăvită fie civilizația pentru inventarea minunatelor batoane de ciocolată pentru șoareci!
Dragă sosie a micuțului Jerry, sper ca groaznicele chinuri prin care vei trece să compenseze strașnicele mele eforturi de a dormi noaptea trecută!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...