joi, 18 august 2011

Toamnă

Toamna deja își împrăștie parfumul în sufletul meu... Își așterne înainte un covor alb de brumă și pășește cu pași mici dar siguri spre inima mea. Îmi întinde creanga dezvelită a teiului odată înflorit și mă invită la dans printre picături de ploaie și frunze aurite. Mă îmbracă într-o rochie albă de ceață,  îngână un vechi imn și-mi sărută fruntea cu dulci raze de lună strecurate printre crengile copacilor. Toamna șterge orice urmă lăsată de vară: orice pălărie de floarea soarelui, orice spic rămas nesecerat și orice floare nedăruită încă. 

Toamna nu-mi promite nimic decât clipa prezentă și că încetul cu încetul îmi va lua totul mai puțin credința, nădejdea și dragostea.... Iar cea mai mare dintre ele e dragostea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aici poti sa-ti lasi amprenta...