Sunt oameni care-ți intră în suflet și nu mai ies de-acolo orice ai face. Printre ei te numeri și tu, iubit prieten și frate. Nu știu cum te-ai rătăcit ca într-un labirint căci de multe ori mi se pare că sufletul mi-e prea mic...
Ești ca duhul din lampa lui Aladin; tot ce trebuie să fac e să șterg praful ce s-a așezat. Și-mi ieși în drum. Câteodată sub formă de adiere de vânt și de multe ori sub formă de furtună.
Clădești și distrugi. Omori și dai viață. Iubești și urăști. Respingi și primești. Vorbești și taci. De fapt... nici nu contează ce faci.
Ești aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...