Robie

Ești trecut dar temniță prezentă
Iar lacrima, doar un bici necruțător
ce-i amintește robului că deși timpul a trecut,
inima încă mai bate.
Amintirea îi e țepuș și rană sângerândă
puroind în întunericul zidurilor de piatră rece.

Cu mâna își pipăie rana adâncă
și simte cum îl străbate un dor arzând
de clopote bătând în noapte...