Tu... ești cântecul pe care-l fredonez în neștire. Iar ființa nu mi-e mai mult decât notă divină închinată Ție, viața mea, doar o arie dintr-o operă de dimensiuni cosmice ce Te înalță pe Tine. Sufletul mi-l transformi ușor într-un portativ pe care-Ți pui Tu cântecul de cei aleși înțeles...
Ne-ai dat o menire: să Te cântăm și să luminăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...