A fost nevoie să treacă câțiva anișori din viața mea (încă nu-s douăzeci la număr), să mă ciocnesc (la propriu și la figurat) de tot felul de filozofii, să ajung la tot felul de concluzii și în mai puțin de 24h să revin asupra lor, schimbându-le radical. A fost nevoie să emit zeci de teorii, să despic firul în paișpe folosind o sabie cu două tăișuri (ceea ce înseamnă că de multe ori m-am tăiat, aproape mutilându-mă), să mă lovesc cu capul de pragul de sus, să mă arunc cu capul înainte și să plonjez pe aripile vântului, aflată sub influența necruțătoare a gravitației, pentru ca mai apoi să pic în picioare ca o pisică (așa cum zice mama, când se uită la mine și se minunează de ce fată are).
Cam de toate astea a fost nevoie ca să ajung ziua cea de astăzi când să pot spune cu ochii verzi și deschiși, cu mâna dreaptă pe inimă, că în toată viața asta nu există nimic relativ și că dragostea, credința, adevărul, prietenia, etica și morala sunt valori și coordonate absolute. Și-atunci, mă vei întreba, cum rămâne cu celebra teorie a relativității?!... Pentru că pentru fiecare individ înțelegerea acestor noțiuni este determinată de o multitudine de factori precum mediul de proveniență, educația, experiența de viață, etc. Și aproape că ai dreptate, pentru că fiecare din aceste valori, raportată la fiecare individ în parte, va obține un scor diferit. Și tocmai aici apare eroarea pe care mulți o fac în încercarea lor de a înțelege cum stă treaba. Dacă vei lua aceste noțiuni și le vei raporta la un sistem relativ de coordonate, vei obține valori relative. În consecință, este nevoie de o raportare, de o relaționare corectă la un sistem de axe stabil și imuabil: „Eu sunt Cel ce sunt”.
Cel ce a fost, este și va fi. Cel care există și domnește suveran din veșnicie în veșnicie. Cel fără început și fără de sfârșit. Cel care cuprinde în persoana Lui întreg universul, dar fără a fi limitat în spațiu sau timp. Cel care este dragoste și dreptate în același timp. Cel care este atotputernic și omniprezent. Cel care este sfânt și de trei ori sfânt.
Pentru că El este dragoste și ni S-a făcut cunoscut și nouă. Pentru că El e Adevărul și prin El am fost eliberați. Pentru că ne-a făcut darul credinței și Și-a revărsat harul din plin în noi. Pentru că El vrea să fie mai mult decât Domnul nostru, vrea să ne fie prieten. Pentru că ne-a ales și din străini ne-a făcut copiii Lui.
Pentru că în El viața de pe acest pământ capătă sens!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...