Mă revolt constant și mă aprind. Ard și mă consum de multe ori din prea mult sau chiar din nimic. Mă revoltă slăbiciunea tolerată și mediocritatea acceptată. Mă revoltă tăcerea și vorbele goale. Mă revoltă lipsa de constanță și orgoliile neîmblânzite. Mă revoltă motivația greșită și sfârșiturile amânate. Mă revoltă dependențele și surogatele. Mă revoltă oportunismul și relațiile transformate în simple contracte.
Mă revoltă lipsa ta de curaj și scuzele penibile. Mă revoltă ignoranța și starea de căldicel în care te scalzi. Mă revoltă privirea ta orientată către trecut, incapabil de a-l lăsa în urmă sau de a-l reînvia. Mă revolt că ai devenit altul, deși credeam că ești tu. Mă revoltă propriul laț în care te-ai prins, deși altceva urmăreai. Mă revoltă alegerile proaste și refuzul tău de a le îndrepta.
Dar mai ales, mă revolt împotriva mea că nu încetez să mă revolt.
Buna intrebare! Parca tot mai mult(una cate una) Dumnezeu vrea sa inlatur prejudecatile din viata mea. Pana in urma cu vreo doi ani aveam o reticenta fata de cuvantul compromis, pana mi-am dat seama ca in contextul evanghelic e folosit doar cu conotatie negativa, pe cand nu e chiar asa. Multe prejudecati... una cate una au fost date la o parte... Si acum, din nou. Nu m-am gandit niciodata la revolta in felul acesta... si mi-am dat seama de orizontul vederii mele mult pre ingust. Imi doresc sa pot vedea lucrurile astfel. Sa nu fiu ingrdit in spatele prejudecatilor, ci sa incerc sa vad lucrurile din cat mai multe puncte de vedere, pentru a putea avea mereu ceva nou de invatat. Tocmai de aceea, iti multumesc inca o dat pentru acest articol! :)
RăspundețiȘtergere