Nu vă îngrijorați de nimic!...

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune și cerere cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, vă va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus.

 Filipeni 4:6-7

 Mărturisesc... zilele astea m-am îngrijorat. M-am îngrijorat chiar mai mult decât o făceam în mod obișnuit. Aș vrea să pot spune că a ajutat faptul că m-am îngrijorat; dar a fost chiar pe dos. Barometrul interior arata o presiune cu mult mai mare decât era recomandat... Șansele să  răbufnesc în momentul cel mai nepotrivit erau maxime. Simțeam cum totul fierbe în mine, că parcă era ceva ce ma strângea de gât și nu mă lăsa să respir.

Mi-am adus aminte de ceea ce spune Pavel: „nu vă îngrijorați de nimic”.

Cum să nu mă îngrijorez când totul pare pe dos?!... Cum să stau liniștită când parcă ceea ce era odată un loc tare, o stâncă, acum s-a transformat într-un teren minat și mlăștinos?... Cum să merg înainte când nu știu ce mă va aștepta la capătul drumului?..

Toate întrebările care m-au năpădit păreau să rămână fără răspuns. Dar am continuat să citesc: „ci, în orice lucru, prin rugăciuni și cerere cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu”.

Dumnezeu era gata să îmi asculte suspinul și plânsul... Era acolo, gata să mă primească asa cum eram... Cu îndoieli și temeri. Era acolo, dorind o părtășie deplină cu mine... Nu voia doar o parte din povara mea, ci, voia ca fiecare îngrijorare să o pun în mâna Lui... Voia să renunț la tot ce am și să îmi ridic ochii spre El cu mulțumire. E atât de greu să mulțumești pentru nisipul din pustie, pentru obstacolul ce-ți stă înainte, pentru încercare... Și asta pentru că uităm că Dumnezeu este suveran în toate lucrurile și că în providența Lui, nu se întâmplă nimic fără cunoștința Lui. „Căci nici un păr nu-ți cade și nici o clipă nu-i, căci nu-i nici o încercare, decât prin voia Lui!”. Și pentru că am fost chemați după planul Său, știm că toate lucrurile lucrează spre binele nostru, deși mintea noastră limitată nu poate cuprinde și înțelege voia Lui.

În momentele de grea cumpănă, când puterea noastră de înțelegere a lucrurilor ce se întâmplă se dovedește ineficientă, Dumnezeu este suprem în înțelepciunea Sa și este gata să ne dea „pacea Lui care întrece orice înțelegere”. Avem un Dumnezeu nelimitat în dragostea, puterea, harul și înțelepciunea Sa care este gata să ne facă părtași lucrurilor pe care El le-a pregătit pentru noi. El este gata să ne păzească inimile și gândurile, în Hristos Isus. Dumnezeu vrea să se ocupe cu un interes adevărat și cu o dedicare totală de fiecare colțișor al ființei noastre: de gânduri și de sentimente. Vrea să-Și lase amprenta asupra fiecărui aspect al vieții noastre și vrea să găsim împlinire în relația cu El. Dar toate astea, cu o condiție! Și-anume să rămânem în El, pentru că despărțiți de El nu putem face nimic. Asemeni unei firave mlădițe suntem dependenți de seva ce se găsește în viță. Avem nevoie de hrana pentru sufletul nostru, iar El este gata să suplinească fiecare nevoie de-a noastră pentru ca noi să fim capabili să aducem rod.

Avem două variante: să continuăm să ne luptăm cu morile de vânt din viața noastră sau să aducem la picioarele Lui ființele noastre. Eu am ales să mă încred în El.