Amintire

Neștiut gândul meu se îndreaptă către tine
Și-n visul meu iubirea cu buzele te atinge.
Te cânt nesperat când singurătatea mă surprinde
Și amintirea îmbrățișării calde mă cuprinde.

Ce simt pentru tine e un mister grozav
Ce îmi pictează trecutul și prezentul precum un zugrav.
Aș risca totul pe-o carte fără zăbavă
Și m-aș duela să-ți câștig inima-ntreagă.

Dar am s-aștept ca tu sa deschizi ochii,
Am să-ți las cale liberă, de împlinire să te apropii.
Nu-ți voi mai pune piedici pe calea cea lungă
Deși îți doresc chemarea să fiu pentru a ta inimă stăpână.

Nu voi lua ce nu mi se cuvine
Și-mi voi păstra darul curat ca piatră de aducere aminte
A ceea ce-am fost când iubirea ne cutreiera firea...
De-atunci bunul cel mai de preț rămâne amintirea.