Săgetă-mi cerul și rupe-l în două
Creând în zbor o lume a iubirilor vechi și-o lume nouă
Iar tu rămâi mereu la granița dintre ele
ca un cuțit înfipt într-o rană din care curge necontenit
Sânge! Și fiere.
Plutind mereu de-asupra și-atât de viu în materie
Rupe-mi în două sufletul și trupul
scrijelindu-ți cu-n briceag numele în ele.
Scrie în dreptul lor moarte sau viață
după cum ți-e vrerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...