Toamnă

Cu tine am gustat amurgul verii
Şi nopți târzii de toamnă pierdute prin trecut
Miroase a vin dulce iar tăcerea
Şi sânge curge-aprins în vene. E-nvierea!

Învie amintirea pe buza cea de sus arzândă
Copacii prind viață şi prinsă-n rădăcini mă rup...
Se lasă iar tăcerea peste al nost' trecut

Cu-n vuiet vine toamna şi-al nostru tren pierdut.

Tu inviază iară-ntr-o margine de lume
Mă cheamă să-ți răspund preadulce cu-n urlet din trecut
Tu fă-mi un semn să mor iar pe tăcute
Ca vara să ma sting într-un castan trecut.