Lăsați-mă!

Lăsați-mă să dorm, dragilor, doar visul mi-a mai rămas neatins...Doar visul. Și Ea. Căci cu Ea mă întâlnesc în vis. 

Într-o noapte, i-am cumpărat luna. Știam cât de mult îi place. Și-aș fi vrut să-i spun că-i a ei și poate face ce vrea cu ea. Dar n-am putut... Mi-ar fi refuzat darul. Așa că am lăsat-o să stea acolo, pe cer, în dreptul ferestrei Ei. Să-i țină de urât în nopțile de nesomn și să n-o mai roadă singurătatea. 

În alt vis, i-am cumpărat marea cu șoapta ei ademenitoare... Căci marea trebuia să-i legene trupul firav în căușul palmelor ei și să o aducă la mine. Dar n-am putut să i-o dăruiesc... Așa că am dus-o pe Ea la malul mării și ne-am făurit împreună amintiri și vise.

Acum înțelegeți, dragilor, de ce trebuie să dorm?! În vis, Ea e a mea. În realitatea voastră, eu sunt al Ei. Dar nici ea și nici voi nu știți asta. Lăsați-mă să dorm și nu mă mai tulburați... Înțelegeți! Sunt al Ei, iar visul e singurul loc unde și Ea e a mea... Lăsați-mă!