Dezlegare

Legându-mă pe mine
Dezlegatu-v-am pe voi.

Frunze

Suntem frunze în bătaia vântului, iubite,
iar iubirea e seva ce trece prin noi.
Ne înverzește sufletele, iubite ,
Și suntem vii pentru o clipă ce pare veșnică.
Fără tine, încet, încet,
Uit să mai iubesc.
De acolo de unde ești, iubite,
amintește-mi.
Să mai înverzesc o dată.

Să ne iubim

Să ne iubim ca doi nebuni, iubite,
În ceasul ultim din noaptea albastră.
Zorii vor fi cruzi și nemiloși cu dragostea noastră
Și-o vor risipi ca vântul. Mireasmă.

Strânge-mă în brațe, iubite, strânge-mă în brațe!
Căci frica mă cuprinde în recele-i laț.
Strânge-mă în brațe, iubite, și închide ochii
S-alungăm zorii și să-mbrățișăm moartea!

Phoenix

Mistuie-ma!
Ca sa pot renaste.

Ploua.

Ploua.
Iar in fiecare strop de ploaie
esti tu.
Ma ploua.
Iar eu ma umplu de tine.
Te sorb.
Asa, tu devii o parte din mine.

Iarta

Iarta-mi privirea
Care in acea dimineata rece
Ti-a mancat sufletul.
Iarta-mi si gandul
Care in acea seara fierbinte
Ti-a devorat trupul.
Iarta-mi urechea
Care in acea dimineata insorita
Ti-a fost culcus gemetelor surde.
Iarta-mi si mainile
Care in toate acele zile
Ti-au fost lanturi arzande.
Iarta-mi inima
Care din acea iarna
Iti poarta in ea
sufletul,
trupul,
gemetele
si lanturile.

Pecetea aromată

Îmi beau fericirea
Dintr-o ceașcă de cafea
Trecută prin mii de mâini.
Te sorb încet
Reducând dragostea la o
Respirație întretăiată.

Un dans al gândului
Încinge trupul de fum,
Iar dorurile noastre
Se sting în spatele cortinei.
Să fie teatru!

Povestea se țese cu firișoare de abur aromate iar
Trupul se îmbibă de țipete ascuțite
încercând să ajungă din urmă
gândul înfierat cu pecetea
plăcerii blestemate.
E realitate.

Realitate

E-atâta zarvă în mine,
Celule se-unesc într-un cor,
Se umple pământul de urlete
Și geamăt prelung de amor.

Se pogoară în mine-ntuneric:
E seară, ceață și fum.
Iar ploaia mă umple de tine,
De dor, nemurire și urlet prelung.

Blestemul iubirii se-mpletește cu ruga -
Un strigăt de dor de zbor în văzduh.
Viața-și înfige rădăcinile-n mine...
Sunt liber să mă înalț sau să cobor în adânc.

Se lasă tăcere-n mine
Un răspuns e-așteptat îndelung...
O mână se întinde spre mine:
„Visarea e zbor, realitatea, un urlet prelung...”

Unire

Dansăm în mijlocul flăcărilor,
Sperând că nu ne vom arde...
Cuprinși de-un strop de nebunie,
Strângem în noi patimi de nestins.

Sete aprinsă de întunecimi nevăzute,
Frumusețile adâncimilor și dorul de înălțimi,
Zborul de vulturi neînfrânți și
Uimirea zorilor când ne-or găsi îmbrățișați
Ne-or fi de-a pururi țel, dragoste, dor
binecuvântare și dulce blestem...

Ni se va sfârși și nouă calea,
Într-o noapte foarte-albastră,
Când setea mea cu focul tău
Pe veci or să se unească!

Răspunsul

Voi știi oare vreodată a mă smulge

din pumnul tău ce tot mai tare strânge?

Din funia ta ce tot mai strâns mă leagă?

... Din tine oare voi scăpa întreagă?

Găsi-voi oare sfârșitul meu în tine,

sclavă vândută ție pentru nemurire?

Învața-voi oare traiul în robie

scrificându-mi liberatatea din iubire?

Cunoaște-voi băutura cea amară,

licoare blestemată cu sânge amestecată?

Turna-vei tu miere ca să-mi înseli tu limba?

... Din cupa morții, otrava îmi va aduce pieirea!

Dacă...

De m-aș lăsa mistuită
În focul aprins al iubirii tale sălășluită
În întunericul dulce al ochilor tăi
... Ar mai rămâne ceva din mine?

De mi-aș uni trupul cu al tău,
Stingând în mine atâtea
Amintiri și doruri
... Ți-ai săpa în adâncul meu parfumul trupului tău?

De mi-aș așeza sufletul
În mâinile tale calde
Să-l ascunzi în tine de viforul napraznic
... L-ai apăra cu orice preț ferecându-l într-un sărut tainic?

De te-aș cuprinde cu gândul meu
Ai șterge trecutul și prezentul
Strâmutându-mă în lumea ta
Reînviind amintirile moarte dar în suflet săpate?

Visare

Te-am visat. Te-am visat toată noaptea şi-am retrăit disperarea de a te simţi părăsindu-mi fiecare celulă.

De-aş fi ştiut măcar încotro te duceai!

Disperarea, neputinţa mea de a trăi doar cu amintiri, se-amesteca spasmodic cu dorinţa de a te simţi iar aproape. 

Mai aproape ca niciodată.

Aş vrea să dăm la o parte tot: munţi, dealuri, râuri şi ape, oameni, preconcepţii şi regrete. Să ne unim şi să adunăm într-o clipă de amor toate poveştile de dragoste trăite şi citite de alţii, să ne prăbuşim unul în celalalt, cascade sălbatice domesticind pământul.

Ştiu...

... vei pleca din nou la arătarea zorilor pentru a mă învăţa încă o dată că dragostea şi despărţirea nu se contrazic. Ci se împletesc în cel mai trist cânt ce-a cutreierat vreodată văzduhul...

... şi inima mea.