Târg

Îmi cer ielele trupul tău
să-l jertfească pe altarul uitării
stropit cu sângele meu.

Mă lupt cu mine însămi,
înving și pierd mereu.
Să trec prin sabie nevinovații
nu m-aș ierta nici eu, nici Dumnezeu.

O, vinde-mi al tău suflet
pe-o sărutare sfântă,
închină-mi al tău gând
și carnea dă-le-o lor!

Fii-mi tu mie luna
Și stelele și marea!
Sublimă-i amintirea,
Durere e uitarea.

Doliu

Se zbat și bat în mine
tobe și clopote,
lanțuri zidite în strigăte.
Florile de pe morminte
se transformă
în bocete amorțite, zdrobite.
Zadarnice dorințe
de moarte înghițite.

Cuțite înfipte
adânc în morminte dezgolite.
Bice, cuie și ținte
în loc de pietre de aducere aminte.

... după ani o mie

Ar părea că mângâi ușor
Dar atingerea-ți doare
Și arde.
Și-acum, după ani o mie.

Pare o șoaptă gândul tău
Dar în mine, în sufletul meu,
Se preschimbă în plânset de dor.
Si-acum, după ani o mie.

Din cerul înstelat al sufletului tău
încă mai cad și acum fulgi de nea.
Par reci și de gheață...

Dar numai noi doi știm
că în mijlocul gerului,
fulgii aprind focuri.

Și-acum
.... după ani o mie.