Care sunt condițiile rămânerii în El?
- împlinirea poruncilor și a Cuvântului Său în viețile noastre, avându-L ca model suprem pe Domnul Isus Hristos care a fost ascultător Tatălui în toate lucrurile.
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, aşa cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. (Ioan 15:10)
- este foarte important să observăm pe parcursul întregului pasaj repetarea conjuncției adversative „dacă”. Dumnezeu ne atrage atenția cu privire la condițiile și beneficiile rămânerii în El și ne avertizează cu privire la pedeapsa ce îl așteaptă pe omul care ignoră poruncile Lui și nu aduce rod.
Care sunt dovezile rămânerii în El?
Care sunt dovezile rămânerii în El?
- o relație de dependență a mlădiței față de viță. Domnul Isus accentuează importanța rămânerii în El, spunând:
- omul care este conștient de acest lucru Îl caută pe Dumnezeu cu aviditate în Cuvântul Său, tânjește după părtășie în rugăciune și urmărește dezvoltarea unei relații profunde și autentice.
... căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic. (Ioan 15:5c)Această afirmație schimbă cu totul perspectiva creștinului cu privire la procesul de aducere a roadelor: deși mlădița este cea care rodește, acest lucru nu este posibil dacă ea nu rămâne în viță. Dependența creștinului față de Dumnezeu nu este ceva opțional, ci reprezintă condiția de bază pentru a aduce roade.
- omul care este conștient de acest lucru Îl caută pe Dumnezeu cu aviditate în Cuvântul Său, tânjește după părtășie în rugăciune și urmărește dezvoltarea unei relații profunde și autentice.
Care sunt beneficiile rămânerii în El?
- primim hrană direct de la Cel ce este izvorul de apă vie, asemeni mlădiței care este alimentată cu sevă de la viță. Prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este hrana creștinului, suntem curățați de vechea natură și modelați în asemănare cu Hristos, pentru ca orice mlădiță care aduce rod să aducă și mai mult rod.
Acum, voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. (Ioan 15:3)
- rămânem în dragostea Dumnezeului oricărui har, oricărei binecuvântări, fiind încredințați că nimeni și nimic nu ne va putea despărți de El.
Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din toată creaţia nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru! (Romani 8:38-39)- atunci când omul împlinește în viața lui poruncile lui Dumnezeu se bucură de părtășia cu Mântuitorul, viața acestuia fiind ascunsă cu Hristos în Dumnezeu (Coloseni 3:3). Avându-l pe Isus în noi ne bucurăm de prezența și de puterea Sa în noi.
Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi! (Ioan 15:4b)
- ne bucurăm de siguranța rugăciunii ascultate
Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereţi orice doriţi şi vi se va da. (Ioan 15:7)
- lepădăm statutul de „sclavi” și primim calitatea de „prieteni”, cunoscători și părtași ai planului lui Dumnezeu.
Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu ştie ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu. (Ioan 15:14-15)
- suntem beneficiari ai iertării și apropierii de Dumnezeu primite prin jertfa Domnului Isus, acestă binecuvântarea fiind revărsată asupra noastră cu condiția ca noi să ne iubim unii pe alții precum ne-a iubit Isus.
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu! Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, şi anume să-şi dea viaţa pentru prietenii lui. (Ioan 15:12-13)
- suntem aleșii lui Dumnezeu, predestinați să aducem roade și să umblăm în faptele bune pe care le-a pregătit El să umblăm în ele.
Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:10)
- Dumnezeu ne pune la dispoziție orice resursă necesară pentru a împlini voia Lui în viețile noastre; însă toate acestea, cu condiția să păzim poruncile Lui.
Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am pus să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice-I veţi cere Tatălui în Numele Meu să vă dea. (Ioan 15:16)
- găsim în Dumnezeu împlinirea tuturor dorințelor noastre, astfel încât bucuria noastră să fie sfântă și deplină în El.
V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 15:11)
God is most glorified in us, when we are most satified in Him!
(John Piper)
Care este scopul final al rămânerii în El?
- prezența lui Isus în viața omului manifestată printr-o relație de dependență totală, duce la dezvoltarea mlădiței, creșterea și desăvârșirea acesteia cu scopul final de a aduce roade, care se concretizează în conturarea chipului lui Isus în fiecare dintre noi.
Tatăl Meu este proslăvit prin aceasta: prin faptul că voi aduceţi mult rod şi deveniţi ucenicii Mei. (Ioan 15:8)- scopul final al rămânerii în El este proslăvirea lui Dumnezeu în viața omului care găsește în Isus apa vieții, care aduce roade prin El și pentru slava și gloria Lui.
Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:36)Care sunt consecințele nerămânerii în El și ignorării poruncilor lui Dumnezeu?
- suntem tăiați/deconectați de la Sursa hranei, binecuvântărilor și bucuriei depline, lucru care duce la uscare spirituală și incapacitate de a aduce rod. Aducerea de roade nu este un lucru opțional, deoarece, conform versetului 16, am fost puși să aducem rod, absența acestuia atrăgând judecata lui Dumnezeu și aplicarea pedepsei divine.
El taie din Mine orice mlădiţă care nu aduce rod (Ioan 15:2a)- creștinul este strâns dependent de Dumnezeu pe parcursul întregului proces de rodire, fiind incapabil de a-L glorifica și proslăvi pe El în absența roadelor. Astfel, omul care alege să nu rămână în El își proclamă falsa independență de dragostea, bunătatea, îndurarea, mila, harul, puterea și îndurarea lui Dumnezeu. Acest gest al omului poate fi considerat ca un act de rebeliune împotriva lui Dumnezeu care este suveran în întreg universul și prin acest gest, omul atrage asupra sa judecata dreaptă a lui Dumnezeu.
Aşa cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi, dacă nu rămâneţi în Mine. (Ioan 15:4b)
- de asemenea, mânia lui Dumnezeu se revarsă asupra oricărui om care nu rămâne în El. Pedeapsa neascultării de poruncile Sale este „aruncarea afară”, separarea de prezența și părtășia cu Dumnezeu.
Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, ca o mlădiţă, şi se usucă; acestea sunt adunate, aruncate în foc şi arse. (Ioan 15:6) .... pentru că despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. (Ioan 15:5b)
