Te-am păstrat mereu ascuns într-un colț al inimii ca pe ceva prețios și aproape sfânt. Uneori te-am și uitat...
Ți-am atribuit mii de forme și culori, te-am inculpat și te-am iertat cam tot de-atâtea ori; te-am avut aproape și mi te-am depărtat... Am lăsat timpul să treacă pe nesimțite și te-am lăsat să zaci în cufărul închis al inimii și am vrut să te uit.
Azi te iau ca pe o icoană de preț de și te privesc. Însă taci sub praful amintirilor ce te îmbracă neștiut. Te iau în mână și mi-e frică să nu te scap. Te țin strâns cu ambele mâini și vreau să te simt... mi-e frică să nu mă mint pentru a mia oară.
Te iau și te strâng la piept... Îți lustruiesc ochii împăienjeniți să le dau strălucirea de smarald de altă dată!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...