marți, 1 iunie 2010

Odă cofuziei

Nu știu de unde vii și-ncotro te-ndrepți,
Nu știu de ai ochi negri sau poate verzi.
Nu știu de-mi ești promis sau trebuie s-aleg,
Nu știu de ești al meu. E un mister.

Nu știu dacă trebuie să  mă opresc sau să merg nainte,
Nu știu de trebuie s-aștept sau să te caut.
Nu știu de-ți vreau prezența sau ființa,
Nu știu din ce cupă trebuie să beau.

Cum te voi recunoaște oare
Și cum voi știi ca ești al meu?
Confuzie, tu domini astăzi
Rațiunea și sufletul meu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aici poti sa-ti lasi amprenta...