Atunci când pieptul ți-e prea mic, iar coastele o platoșă prea strânsă,
Când inima-ți zburătăcită se zbate și palpită,
Când nu-i om care să-ți audă cântul, un suflet să-ți oglindească râsul
Un trup cald să te cuprindă și să uiți pentru o clipă de răul ce lumea învenină...
