Renata

An după an

Renasc tot mai anevoie

Pântecele vieții se contractă mai anemic

Zăgazul lacrimilor se rupe mai greu

Și-atunci îmi fac singură drum

Spre soarele de la capătul tunelului. 

Curând

Într-o primăvară

Voi renaște pentru ultima oară.