Scutură-mă și mă trezește
din morți
din somn
din lenevie
din visare
din amorțeală
din falsa odihnă.
Prinde-mă de glezne
și întoarce-mă,
ca pe un sac,
pe dos
și cu susul în jos
și mă scutură...
Scutură-mă, Doamne,
de păcate,
de moarte,
de teamă,
de întuneric,
de preaplinul sinelui,
de fapte goale,
de nepăsare.
Scutură-mă, Doamne...
Scutură-mă și mă trezește
la viață,
la speranță,
la dragoste
la verdeață...
Dar, Te rog,
nu aștepta
să se facă primăvara.
