Ascunziş

Îmi privesc mâinile
Şi nu le mai recunosc.
Palmele îmi sunt fierbinți
şi flămânde.
Vor să mănânce mereu şi mereu
carne.
Odată chemate să creeze,
acum vor să distrugă
muşcând cu nesaț
Din întuneric şi leşuri.
Iar degetele,
Degetele mi s-au transformat
În colti ascutiti
Gata să se afunde
în carnea din care țâşneşte
Vinul dulce.
Mă tem...
Dacă mâinile-mi îți vor devora pielea
Tu unde îți vei mai ascunde sufletul?