Scriu. Dar nu pentru că mai am ceva de zis.
Ţi-am spus tot.
Toate vorbele de dor,
toate cuvintele purtând poverile sufletului,
orice rugăciune zdrobită de cerul prea înalt...
pe toate le-am închis într-un cufăr vechi de cleştar
şi le-am vândut Timpului
din dragoste pentru ziua de mâine.
...
Tu, din sufletul meu, ai murit.
Mai rămâne doar un cânt
într-o veşnică pomenire a unui
nou început.
