Binecuvântată uitare
Transformi iubiri trecute
În paseri călătoare.
Un anotimp fiecare
Se-oprește
Și cuib își întocmește
În scorbura adânci
Sau sus, pe munte, printre stânci.
Și toate, la ivirea toamnei,
Plecați în stol
Lăsați sufletul gol.
Mulțumesc ție,
Binecuvântată uitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici poti sa-ti lasi amprenta...