Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi!

Care sunt condițiile rămânerii în El?

- împlinirea poruncilor și a Cuvântului Său în viețile noastre, avându-L ca model suprem pe Domnul Isus Hristos care a fost ascultător Tatălui în toate lucrurile.

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, aşa cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. (Ioan 15:10)

- este foarte important să observăm pe parcursul întregului pasaj repetarea conjuncției adversative „dacă”. Dumnezeu ne atrage atenția cu privire la condițiile și beneficiile rămânerii în El și ne avertizează cu privire la pedeapsa ce îl așteaptă pe omul care ignoră poruncile Lui și nu aduce rod.

Care sunt dovezile rămânerii în El?

- o relație de dependență a mlădiței față de viță. Domnul Isus accentuează importanța rămânerii în El, spunând:

... căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic. (Ioan 15:5c)

Această afirmație schimbă cu totul perspectiva creștinului cu privire la procesul de aducere a roadelor: deși mlădița este cea care rodește, acest lucru nu este posibil dacă ea nu rămâne în viță. Dependența creștinului față de Dumnezeu nu este ceva opțional, ci reprezintă condiția de bază pentru a aduce roade.

- omul care este conștient de acest lucru Îl caută pe Dumnezeu cu aviditate în Cuvântul Său, tânjește după părtășie în rugăciune și urmărește dezvoltarea unei relații profunde și autentice.

 Care sunt beneficiile rămânerii în El?

- primim hrană direct de la Cel ce este izvorul de apă vie, asemeni mlădiței care este alimentată cu sevă de la viță. Prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este hrana creștinului, suntem curățați de vechea natură și modelați în asemănare cu Hristos, pentru ca orice mlădiță care aduce rod să aducă și mai mult rod.

Acum, voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. (Ioan 15:3)

- rămânem în dragostea Dumnezeului oricărui har, oricărei binecuvântări, fiind încredințați că nimeni și nimic nu ne va putea despărți de El.

Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din toată creaţia nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru! (Romani 8:38-39)

- atunci când omul împlinește în viața lui poruncile lui Dumnezeu se bucură de părtășia cu Mântuitorul, viața acestuia fiind ascunsă cu Hristos în Dumnezeu (Coloseni 3:3). Avându-l pe Isus în noi ne bucurăm de prezența și de puterea Sa în noi.

Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi! (Ioan 15:4b)

- ne bucurăm de siguranța rugăciunii ascultate

Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereţi orice doriţi şi vi se va da. (Ioan 15:7)

-  lepădăm statutul de „sclavi” și primim calitatea de „prieteni”, cunoscători și părtași ai planului lui Dumnezeu.

Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu ştie ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu. (Ioan 15:14-15)

 - suntem beneficiari ai iertării și apropierii de Dumnezeu primite prin jertfa Domnului Isus, acestă binecuvântarea fiind revărsată asupra noastră cu condiția ca noi să ne iubim unii pe alții precum ne-a iubit Isus.

Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu! Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, şi anume să-şi dea viaţa pentru prietenii lui. (Ioan 15:12-13)

-  suntem aleșii lui Dumnezeu, predestinați să aducem roade și să umblăm în faptele bune pe care le-a pregătit El să umblăm în ele.

Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:10)

- Dumnezeu ne pune la dispoziție orice resursă necesară pentru a împlini voia Lui în viețile noastre; însă toate acestea, cu condiția să păzim poruncile Lui.

Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am pus să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice-I veţi cere Tatălui în Numele Meu să vă dea. (Ioan 15:16)

- găsim în Dumnezeu împlinirea tuturor dorințelor noastre, astfel încât bucuria noastră să fie sfântă și deplină în El.

V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 15:11)

God is most glorified in us, when we are most satified in Him! 

(John Piper)

Care este scopul final al rămânerii în El?

- prezența lui Isus în viața omului manifestată printr-o relație de dependență totală, duce la dezvoltarea mlădiței, creșterea și desăvârșirea acesteia cu scopul final de a aduce roade, care se concretizează în conturarea chipului lui Isus în fiecare dintre noi.

Tatăl Meu este proslăvit prin aceasta: prin faptul că voi aduceţi mult rod şi deveniţi ucenicii Mei. (Ioan 15:8)

- scopul final al rămânerii în El este proslăvirea lui Dumnezeu în viața omului care găsește în Isus apa vieții, care aduce roade prin El și pentru slava și gloria Lui.

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:36)

Care sunt consecințele nerămânerii în El și ignorării poruncilor lui Dumnezeu?

- suntem tăiați/deconectați de la Sursa hranei, binecuvântărilor și bucuriei depline, lucru care duce la uscare spirituală și incapacitate de a aduce rod. Aducerea de roade nu este un lucru opțional, deoarece, conform versetului 16, am fost puși să aducem rod, absența acestuia atrăgând judecata lui Dumnezeu și aplicarea pedepsei divine.

El taie din Mine orice mlădiţă care nu aduce rod  (Ioan 15:2a) 

- creștinul este strâns dependent de Dumnezeu pe parcursul întregului proces de rodire, fiind incapabil de a-L glorifica și proslăvi pe El în absența roadelor. Astfel, omul care alege să nu rămână în El își proclamă falsa independență de dragostea, bunătatea, îndurarea, mila, harul, puterea și îndurarea lui Dumnezeu. Acest gest al omului poate fi considerat ca un act de rebeliune împotriva lui Dumnezeu care este suveran în întreg universul și prin acest gest, omul atrage asupra sa judecata dreaptă a lui Dumnezeu.

Aşa cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi, dacă nu rămâneţi în Mine. (Ioan 15:4b)

 - de asemenea, mânia lui Dumnezeu se revarsă asupra oricărui om care nu rămâne în El. Pedeapsa neascultării de poruncile Sale este „aruncarea afară”, separarea de prezența și părtășia cu Dumnezeu.

Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, ca o mlădiţă, şi se usucă; acestea sunt adunate, aruncate în foc şi arse. (Ioan 15:6) .... pentru că despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. (Ioan 15:5b)

Gânduri bolnave

4 am și încă n-am pus capul pe pernă. Pastilele nu și-au făcut efectul. Voi continua să mă chinui cu durerea asta până oboseala mă va birui. Nu mai e mult; 30 min maxim.
7 am. și-am dormit. 3 ore. Durerea încă mai este. Nu a plecat nicăieri. Voi mai face 3 ture de bucătărie după care mă bag în pat. Trebuie să dorm.
10 am. Ce vrea mama de la mine?!... Nu, nu mi-e mai bine. Doare. Grozav, antibiotice și analgezice. Nu mai pot să dorm. Dar pare suportabil.
1.30 pm. Ah, încă mai doare. De fapt... doare chiar mai tare. Nu, du-te acum. Lasă-mă singură! Din nou, ture de bucătărie. I hate it!
5 pm I'm exhausted! "Please wait while your body is shuting down."

Opriți-vă!...

Opriți-vă! Și să știți că Eu sunt Dumnezeu!
Psalm 46:10

Încetul cu încetul viața noastră a devenit parte a unui bâlci comun: unii se urcă grăbiți și fără să se gândească prea mult, în caruselul înavuțirii, alții joacă totul pe o carte la loteria vieții; clovnii te asaltează din toate părțile numai ca să-ți capteze atenția, în timp ce circul se transformă în arene romane unde leii dau târcoale și caută pe cine să înghită. În întreg tumultul și vacarmul asurzitor, se aude lin și parcă abia șoptit flașneta bătrânului, redând în surdină aceeași veche melodie...

OPRIȚI-VĂ!

E o nebunie! Cum să te oprești?!... Din toate părțile te simți presat să mergi mai departe, să prinzi ultima cursă a caruselului pe ziua de azi, fenomenala promoție de la standul cu dulciuri și jucării sau să câștigi premiul cel mare de la tombolă. Dacă nu ai unul din scopurile astea și vrei să te oprești, ești strivit și călcat în picioare. Și totuși, Dumnezeu îți spune să lași totul deoparte și să te oprești. Oprește-te din alergarea nebună în care ai fost atras și din goana spre ultima reprezentație a circului. Dumnezeu vrea să te oprești și să îți amintești că...

EU sunt DUMNEZEU

Oprește-te și amintește-ți  semnificația cuvântului „Dumnezeu”. Nu-i așa că îți vine în minte El, Creatorul, care a creat pământ, oameni și animale din nimic?! Nu-i așa că-ți amintești de atotputernicia Lui manifestată prin cele zece plăgi și despărțirea Mării Roșii? Amintește-ți de Cel care a dat mană Israelului în pustie și apă din stâncă, de Cel care a dat izbândă în bătălia împotriva amaleciților. Amintește-ți de Cel care a închis gura leilor, de Dumnezeu care l-a îmbrăcat pe Solomon în înțelepciune și de Cel care l-a dus pe Ilie într-un car de foc.

Amintește-ți de atotputernicia Lui, de suveranitatea Lui, de bunătatea și îndurarea Lui, dar nu uita și dreapta Lui judecată! Oprește-te, privește spre El și dă-ți seama cât de mic ești. Amintește-ți să umbli în dependență de El, de bunătatea, dragostea și îndurarea Sa!... Amintește-ți că nu ești mai mult de o bucată nenorocită de lut în mâna Olarului suprem, pe care El o modelează după bunul plac al voii Sale, pentru a-și împlini planul.

Iar în mijlocul încercării, amintește-ți că El este în control și agață-te de promisiunea Lui pentru tine: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la tine: gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să-ți dau un viitor și-o nădejde!”. Chiar și în mijlocul furtunii, Dumnezeu este în control. „Iată că nu doarme, nici nu dormitează Cel ce păzește pe Israel!”. Vino la Dumnezeu, Cel care poate opri furtuna și fă din Numele Lui întăritura ta! Lasă-L să-ți vorbească, lasă-L să-ți descopere din măreția și din puterea Lui, lasă-L să te înconjoare cu pace... Lasă-L să-ți arate cât de mult te iubește! Lasă-L să te ducă prin mijlocul încercării în carul Său de biruință și lasă-L să-ți arate cât de minunat este El!...

Nu vă îngrijorați de nimic!...

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune și cerere cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, vă va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus.

 Filipeni 4:6-7

 Mărturisesc... zilele astea m-am îngrijorat. M-am îngrijorat chiar mai mult decât o făceam în mod obișnuit. Aș vrea să pot spune că a ajutat faptul că m-am îngrijorat; dar a fost chiar pe dos. Barometrul interior arata o presiune cu mult mai mare decât era recomandat... Șansele să  răbufnesc în momentul cel mai nepotrivit erau maxime. Simțeam cum totul fierbe în mine, că parcă era ceva ce ma strângea de gât și nu mă lăsa să respir.

Mi-am adus aminte de ceea ce spune Pavel: „nu vă îngrijorați de nimic”.

Cum să nu mă îngrijorez când totul pare pe dos?!... Cum să stau liniștită când parcă ceea ce era odată un loc tare, o stâncă, acum s-a transformat într-un teren minat și mlăștinos?... Cum să merg înainte când nu știu ce mă va aștepta la capătul drumului?..

Toate întrebările care m-au năpădit păreau să rămână fără răspuns. Dar am continuat să citesc: „ci, în orice lucru, prin rugăciuni și cerere cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu”.

Dumnezeu era gata să îmi asculte suspinul și plânsul... Era acolo, gata să mă primească asa cum eram... Cu îndoieli și temeri. Era acolo, dorind o părtășie deplină cu mine... Nu voia doar o parte din povara mea, ci, voia ca fiecare îngrijorare să o pun în mâna Lui... Voia să renunț la tot ce am și să îmi ridic ochii spre El cu mulțumire. E atât de greu să mulțumești pentru nisipul din pustie, pentru obstacolul ce-ți stă înainte, pentru încercare... Și asta pentru că uităm că Dumnezeu este suveran în toate lucrurile și că în providența Lui, nu se întâmplă nimic fără cunoștința Lui. „Căci nici un păr nu-ți cade și nici o clipă nu-i, căci nu-i nici o încercare, decât prin voia Lui!”. Și pentru că am fost chemați după planul Său, știm că toate lucrurile lucrează spre binele nostru, deși mintea noastră limitată nu poate cuprinde și înțelege voia Lui.

În momentele de grea cumpănă, când puterea noastră de înțelegere a lucrurilor ce se întâmplă se dovedește ineficientă, Dumnezeu este suprem în înțelepciunea Sa și este gata să ne dea „pacea Lui care întrece orice înțelegere”. Avem un Dumnezeu nelimitat în dragostea, puterea, harul și înțelepciunea Sa care este gata să ne facă părtași lucrurilor pe care El le-a pregătit pentru noi. El este gata să ne păzească inimile și gândurile, în Hristos Isus. Dumnezeu vrea să se ocupe cu un interes adevărat și cu o dedicare totală de fiecare colțișor al ființei noastre: de gânduri și de sentimente. Vrea să-Și lase amprenta asupra fiecărui aspect al vieții noastre și vrea să găsim împlinire în relația cu El. Dar toate astea, cu o condiție! Și-anume să rămânem în El, pentru că despărțiți de El nu putem face nimic. Asemeni unei firave mlădițe suntem dependenți de seva ce se găsește în viță. Avem nevoie de hrana pentru sufletul nostru, iar El este gata să suplinească fiecare nevoie de-a noastră pentru ca noi să fim capabili să aducem rod.

Avem două variante: să continuăm să ne luptăm cu morile de vânt din viața noastră sau să aducem la picioarele Lui ființele noastre. Eu am ales să mă încred în El.

Voi trebuie doar să tăceți!...

Exod 3:7-10
Domnul i-a mai zis:
– Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi i-am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor lui. Cunosc suferinţele lui, aşa că M-am coborât să-l eliberez din mâna egiptenilor şi să-l duc din ţara aceea într-o ţară în care curge lapte şi miere, în locul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al periziţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor. Strigătul israeliţilor a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc egiptenii. Acum, vino, căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoţi poporul din Egipt!

Israel - rob în mâna lui Faraon. Când totul părea fără speranța, Dumnezeu le promite prin Moise o țară unde curge lapte și miere. În mijlocul suferinței și-a apăsării robiei, promisiunea Lui întrece orice speranță și-orice vis de-al lor. Domnul i se arată lui Moise pe muntele Horeb și-i arată planul Său pentru poporul Israel, îl pregătește și îl învață ce trebuie să facă. Îl cheamă și îl trimite. De zece ori Cel Ce Este a împietrit inima lui Faraon și zece urgii s-au abătut asupra egiptenilor. Și asta, pentru a-Și înălța Numele mai presus de orice nume!

Exod 14:13, 14
Dar Moise i-a zis poporului:
– Nu vă temeţi, staţi fermi şi veţi vedea eliberarea pe care Domnul v-o va da azi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeţi azi nu-i veţi mai vedea. Domnul se va lupta pentru voi; voi trebuie doar să tăceţi.

Israel - pe malul Mării Roșii. Din spate, veneau gonind egiptenii cu carele lor de luptă. În față, o mare de apă. În ei, disperare și neliniște. Dar între ei și egipteni era Îngerul Domnului. Noaptea, în tabăra israeliților era lumină iar în tabăra egiptenilor întuneric. Și toate astea, pentru ca Domnul să-și scoată slava!

Exod 14:15-18
Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Spune poporului să meargă înainte. Tu să-ţi ridici toiagul şi să-ţi întinzi mâna spre mare, iar ea se va despărţi şi israeliţii vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. Apoi voi împietri inimile egiptenilor şi aceştia vor merge după ei; astfel Îmi voi aduce slavă de pe urma lui Faraon, a întregii lui oştiri, a carelor şi a călăreţilor lui. Egiptenii vor recunoaşte că Eu sunt Domnul, atunci când Îmi voi aduce slavă de pe urma lui Faraon, a carelor şi călăreţilor lui.” 

Tot ce li s-a cerut a fost să nu se teamă, să tacă și să meargă înainte. În schimb, le-a fost promisă salvare din mâna egiptenilor. Israelul a fost trecut prin mare și nu prin împrejurul ei; nici măcar peste mare, deși Domnul ar fi putut face și asta. A fost trecut prin mare, dar fără ca să se ude. Umblarea lor a fost exact ca pe uscat, apele făcându-se zid la stânga și la dreapta. Dar când a venit rândul egiptenilor să meargă pe urmele israeliților, apele s-au revărsat asupra egiptenilor iar marea a revenit la adâncimea ei deplină. Nici un egiptean nu a rămas în viață!

Știm că Domnul are pregătit pentru noi, la finalul drumului, lapte și miere, dar suntem gata să plătim prețul ascultării de El și să-L urmăm? Suntem gata să renunțăm la dorința noastră de a controla lucrurile, oamenii și situațiile și sa punem totul în mâna Lui știind ca toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Domnul? Oare avem noi credință pentru a sta ferm în picioare deși totul pare pierdut? Suntem noi gata să mergem spre El fără să ne temem de ce vom întâlni pe drum, știind că voia Lui pentru noi este bună, plăcută și desăvârșită? Suntem gata să tăcem înaintea Lui, fără să ne tânguim și să așteptăm izbăvirea pe care Domnul o are pregătită pentru noi?... 

De atâtea ori în viață strigăm către Domnul și-am vrea să primim un răspuns instant la rugăciune, dar El ne lasă să așteptăm și urmărește șlefuirea caracterului nostru, maturizarea noastră ca și copiii ai Săi. De multe ori ne pierdem răbdarea și ne îndoim de ceea ce El ne-a promis. Asemeni lui Israel în pustie ne tânguim, ne plângem de milă și ne răzvrătim; ne întrebăm: „Oare nu era mai bine în Egipt?!”. Ni se împietrește inima în noi iar Domnul trebuie să ne zdrobească. Ne lasă pentru un timp să rătăcim prin pustie, ca rezultat al murmurului nostru de nemulțumire. Dar El ne vrea pentru El și nu ne părăsește. Ne vine în ajutor la momentul potrivit, gata să-și arate slava prin viețile noastre și să ne treacă biruitori prin încercare. 

Tot ce ni se cere este ca prin credință să mergem înainte în direcția pe care El ne-a indicat-o! Atunci când suntem gata să împlinim voia Sa, Domnul pune între noi și „egipteni” Duhul Lui cel Sfânt, păstrându-ne în siguranță, iar prin stâlpi de foc El ne îmbracă în lumină! Prin El, Cel care ne-a iubit, avem victorie deplină pentru că „nici moartea, nici viața, nici lucrurile prezente și nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncimea, nici orice altceva din toată creația nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru!”.

Nici un ochi nu a văzut, 
nici o ureche nu a auzit 
și la mintea omului nu s-a suit
ceea ce a pregătit Dumnezeu 
pentru cei ce-L iubesc. 
1 Corinteni 2:9

Relații (studiu de caz)

Calitate vs cantitate în relații

Investiții în relații

Sabotarea propriilor relații

Alegeri/Decizii

1. Relația cu Dumnezeu:
- poziția (identitatea) mea în Hristos;
- copiii lui Dumnezeu chemați să fie diferiți;
- Black or white; there is no middle way!

2. Relația cu propria persoană:
- respect de sine;
- încredere în capacitatea de a raționa;
- complexe de inferioritate;

3. Familia:
- prezentă;
- viitoare;

4. Prietenii (anturajul):
- criterii de alegere a prietenilor;
„Scopul și valorile mele dictează/determină standardul de selecție.”
- presiune din partea grupului;
- ce acceptăm vs ce nu acceptăm; teama de a spune „nu”;
- teama de a fi respins;

5. „Girlfriend”:
- criterii/factori decisivi (aspect fizic vs caracter);
- scopul relației respective;
- așteptări vs sacrificii;
- teama de a fi singur;

CONCLUZII: 

Atâta vreme cât eu nu îmi găsesc împlinirea în relația cu Dumnezeu, nu îmi voi găsi împlinirea într-o (altă) relație sau carieră, deoarece mereu va exista un gol în viața mea.