Pecetea aromată

Îmi beau fericirea
Dintr-o ceașcă de cafea
Trecută prin mii de mâini.
Te sorb încet
Reducând dragostea la o
Respirație întretăiată.

Un dans al gândului
Încinge trupul de fum,
Iar dorurile noastre
Se sting în spatele cortinei.
Să fie teatru!

Povestea se țese cu firișoare de abur aromate iar
Trupul se îmbibă de țipete ascuțite
încercând să ajungă din urmă
gândul înfierat cu pecetea
plăcerii blestemate.
E realitate.

Realitate

E-atâta zarvă în mine,
Celule se-unesc într-un cor,
Se umple pământul de urlete
Și geamăt prelung de amor.

Se pogoară în mine-ntuneric:
E seară, ceață și fum.
Iar ploaia mă umple de tine,
De dor, nemurire și urlet prelung.

Blestemul iubirii se-mpletește cu ruga -
Un strigăt de dor de zbor în văzduh.
Viața-și înfige rădăcinile-n mine...
Sunt liber să mă înalț sau să cobor în adânc.

Se lasă tăcere-n mine
Un răspuns e-așteptat îndelung...
O mână se întinde spre mine:
„Visarea e zbor, realitatea, un urlet prelung...”

Unire

Dansăm în mijlocul flăcărilor,
Sperând că nu ne vom arde...
Cuprinși de-un strop de nebunie,
Strângem în noi patimi de nestins.

Sete aprinsă de întunecimi nevăzute,
Frumusețile adâncimilor și dorul de înălțimi,
Zborul de vulturi neînfrânți și
Uimirea zorilor când ne-or găsi îmbrățișați
Ne-or fi de-a pururi țel, dragoste, dor
binecuvântare și dulce blestem...

Ni se va sfârși și nouă calea,
Într-o noapte foarte-albastră,
Când setea mea cu focul tău
Pe veci or să se unească!