Dragul meu,
Îți amintești clipele când cu lacrimi în ochi îți scriam că te aștept?... Era noapte târzie și gânduri cufundate în întuneric. Era singurătate și deznădejde. Era un suflet însetat și lacrimi de dor. Era hohot de plâns și suspin înăbușit. Erai tu, departe de mine, pierdut poate printre suflete rătăcite... Și în drumul spre tine, ma rătăceam și eu prin brațe străine, printre spini și mărăcini, printre deziluzii și întristări...
E pace acum și siguranță. E zâmbet curat și fericire sfântă. E un viitor și o nădejde. Este lumină pe cărare și stâlp de foc pe drumul spre Canaan. Este binecuvântare și bucurie în El. Și pe lângă toate astea și deasupra lor, ești TU, dragul meu!
Nu mai este tristețe pentru că întunericul a fost zdrobit de lumină... Nu mai este robie pentru ca Adevărul ne-a eliberat. Nu mai ești tu, nu mai sunt nici eu pentru ca El este în noi și cu noi. Nu mai suntem singuri, dragul meu... Suntem noi doi și Dumnezeu!
Bun venit acasă, în sufletul meu! Bun venit în lumea mea imperfectă dar aflată pe drumul spre desăvârșire! Bun venit la o viață nouă, plină de sens, dragoste și nădejde! Bine-ai venit, iubitul meu! >:D<
